Ofertele de îngrășăminte se compară corect după prețul unui kilogram de substanță activă, nu după prețul pe tonă sau pe sac. O tonă de uree și o tonă de azotat de amoniu au cantități foarte diferite de azot, așa că produsul mai ieftin pe tonă poate ieși mai scump la hectar. Calculul se face în câteva minute, pe baza concentrației trecute pe etichetă.
Ce înseamnă cifrele de pe sacul de îngrășământ?
Cifrele de pe sac arată procentul de azot (N), fosfor exprimat ca P2O5 și potasiu exprimat ca K2O, în această ordine. Un complex 15-15-15 conține, la 100 kg de produs, 15 kg de N, 15 kg de P2O5 și 15 kg de K2O; restul masei este reprezentat de alți compuși și de materiale de umplutură necesare granulării. Unele produse menționează separat și sulful, magneziul sau microelementele.
Cât azot, fosfor și potasiu are o tonă din produsele obișnuite?
Conținutul de substanță activă al unei tone depinde direct de concentrația produsului. Valorile de mai jos sunt cele tipice; pentru o ofertă anume contează cifrele de pe eticheta sau fișa tehnică a lotului.
| Produs | Concentrație | Kg de substanță activă la tonă |
|---|---|---|
| Uree | 46% N | 460 kg N |
| Azotat de amoniu | 33,5–34,4% N | 335–344 kg N |
| Sulfat de amoniu | 21% N, circa 24% S | 210 kg N și circa 240 kg S |
| Fosfat diamoniacal | 18-46-0 | 180 kg N și 460 kg P2O5 |
| Complex | 15-15-15 | câte 150 kg din fiecare |
| Clorură de potasiu | 60% K2O | 600 kg K2O |
Cum se calculează prețul pe kilogram de substanță activă?
Prețul pe kilogram de substanță activă se obține împărțind prețul unei tone la numărul de kilograme de nutrient din acea tonă.
- Se notează prețul total pe tonă livrată, cu transport și descărcare incluse.
- Se înmulțește concentrația cu 10: un produs cu 46% N are 460 kg N pe tonă.
- Se împarte prețul la kilogramele de nutrient.
O regulă rapidă pentru azot: ureea este mai avantajoasă decât azotatul de amoniu atât timp cât tona ei costă mai puțin de aproximativ 1,37 ori prețul unei tone de azotat (460 împărțit la 335). La complexe, prețul se compară cu suma prețurilor produselor simple care ar aduce aceleași cantități de N, P2O5 și K2O. Dozele propriu-zise se stabilesc pe baza analizelor, după cum explică articolul despre alegerea dozei potrivite pentru fiecare parcelă.
Ce alte costuri schimbă clasamentul ofertelor?
Pe lângă prețul substanței active, clasamentul se schimbă din cauza pierderilor la aplicare, a ambalajului și a condițiilor de plată.
- Pierderile de azot. Ureea lăsată la suprafața unui sol cald și umed pierde azot prin volatilizare dacă nu este încorporată sau udată de o ploaie în zilele următoare.
- Ambalajul. Vrac, big-bag de 500–600 kg sau sac de 50 kg: fiecare cere alt echipament de descărcare și altă forță de muncă.
- Granulația. Granulele neuniforme sau prăfoase se împrăștie pe o lățime mai mică și lasă benzi subfertilizate.
- Termenul de plată și data livrării. O ofertă bună livrată după fereastra de aplicare nu mai are valoare.
Erorile de acest tip apar des și în planificare, după cum arată materialul despre greșelile frecvente în fertilizare.
Ce se verifică la recepția îngrășământului?
La recepție se verifică dacă produsul livrat corespunde ofertei ca tip, concentrație și cantitate. Eticheta sau documentul de însoțire trebuie să indice conținutul garantat, lotul și masa netă. Sacii rupți, produsul întărit în bulgări sau umed la atingere semnalează o depozitare necorespunzătoare. Vracul se cântărește, iar o probă mică, păstrată într-un recipient închis și etichetat, este utilă în cazul unei reclamații ulterioare.
Cum se folosește calculul la planul de fertilizare?
Calculul pe kilogram de substanță activă arată cât costă fiecare nutrient necesar culturii, nu doar fiecare produs. Odată ce necesarul de N, P2O5 și K2O este stabilit pe parcele, se alege combinația de produse care îl acoperă cel mai ieftin, ținând cont de numărul de treceri cu mașina. Pașii întocmirii acestui necesar sunt descriși în ghidul pentru un plan de fertilizare echilibrat.
