Fertilizarea corectă înseamnă patru decizii legate între ele: ce aplici, cât aplici, când intri pe teren și unde merită pus nutrientul. Dozarea nu pornește de la cantitatea de fertilizant disponibilă în fermă, ci de la ceea ce poate susține solul și de la necesarul culturii pentru producția urmărită. Analiza solului arată ce există deja, analiza fertilizantului organic arată ce poate aduce acesta, iar planul de fertilizare pune cele două informații în relație cu necesarul plantei. Această diferență este importantă mai ales în cazul fertilizanților organici, căci o tonă de gunoi de bovine, una de dejecții porcine și una de gunoi de pasăre cu așternut nu aduc aceeași cantitate de nutrienți și nici nu îi pun la dispoziția culturii în același ritm. Mai mult, chiar două loturi din aceeași categorie pot avea compoziții diferite în funcție de furajare, așternut, umiditate, stocare și gestionare. De aceea, o doză exprimată simplu în „tone la hectar” spune prea puțin dacă nu știm cât azot, fosfor și potasiu conține materialul și cât din acești nutrienți poate fi valorificat de cultură. În consecință, o dozare bună nu este cea mai mare posibilă, ci aceea pe care cultura o poate valorifica, aplicată uniform și într-un moment în care pierderile pot fi limitate.
Ce întrebări își pun fermierii înainte de fertilizare:
- Ce? Nu orice sursă furnizează aceiași nutrienți și nici în aceeași formă. Analiza solului arată ce există deja în parcelă, iar analiza fertilizantului arată ce poate aduce acesta. Gunoiul de bovine, dejecțiile porcine, gunoiul de pasăre cu așternut și fertilizanții minerali au compoziții și disponibilități diferite, astfel încât alegerea sursei pornește de la ceea ce îi lipsește culturii.
- Cât? Doza nu se stabilește în tone de material disponibile în fermă, ci în kilograme de nutrient de care cultura are nevoie pe hectar, ținând cont de ceea ce poate furniza deja solul și de fracția din fertilizant care va deveni disponibilă plantelor. Abia apoi necesarul este transformat în tone sau metri cubi de material. Astfel, două fertilizante organice cu concentrații diferite nu vor primi automat aceeași doză la hectar.
- Când? Nutrientul trebuie să fie disponibil atunci când cultura îl poate utiliza. Aplicarea cât mai aproape de perioadele de consum ale plantei, în condiții adecvate de sol și vreme și cu respectarea calendarului legal, reduce intervalul în care azotul poate fi pierdut prin levigare sau volatilizare. Momentul potrivit, aliniat cu reglementările în vigoare, transformă o cantitate aplicată într-o cantitate mai mare efectiv valorificată de cultură.
- Unde? Parcelele și chiar zonele aceleiași parcele pot avea istorii, texturi, umiditate și rezerve de nutrienți diferite. Analizele de sol, observația culturii și, acolo unde sunt disponibile, senzorii, imaginile satelitare și hărțile de vegetație permit ajustarea fertilizării la variația din teren. Scopul nu este ca fiecare metru pătrat să primească aceeași cantitate, ci ca fiecare zonă să primească atât cât poate valorifica.
Penn State Extension (Departamentul Agricol al Universității de Stat din Pennsylvania) arată că analiza materialului și calibrarea distribuitorului sunt esențiale: planul nu ajută dacă utilajul livrează altă cantitate decât cea calculată. Fără această verificare, chiar și un plan de fertilizare corect poate deveni o aplicare prea mare sau prea mică.
Ce se aplică?
Materialul care urmează să fie aplicat contează la fel de mult ca solul: conținutul de nutrienți al gunoiului de grajd / fermă poate varia în funcție de specie, furajare, așternut, umiditate, stocare și gestionare, motiv pentru care Codul de Bune Practici Agricole recomandă măsurarea conținutului de nutrienți din gunoiul produs în fermă, iar atunci când nu există analize, se pot utiliza valori estimate pe baza coeficienților prevăzuți de metodologiile aplicabile. Corelarea tipului de material cu cultura, istoricul parcelei și momentul aplicării sunt esențiale pentru o recoltă bogată și de calitate. Fertilizanții organici și cei minerali pot lucra împreună: primii aduc și carbon, ceilalți permit completări precise acolo unde cultura are nevoie. În plus, materia organică poate ajuta solul să primească și să păstreze mai bine apa, dar nu funcționează ca o rezervă magică. Efectul este mai vizibil în timp, prin îmbunătățirea structurii și a porozității. FAO arată că solurile cu structură mai bună permit o infiltrare mai eficientă și pot reduce scurgerea rapidă a apei la suprafață, ceea ce pentru fermieri se traduce într-un beneficiul practic, extrem de important, mai ales în contextul schimbărilor climatice în care perioadele de secetă sunt tot mai extinse: fiecare ploaie are șanse mai mari să intre în profilul de sol în loc să plece pe suprafață.
Cât se aplică? Nu toate dejecțiile zootehnice se aplică cu aceeași doză
Cantitatea se stabilește după nutrientul care trebuie completat și după cât din acel nutrient devine disponibil culturii. Aici apar diferențele practice dintre materiale. Gunoiul de la bovine solid, adesea cu așternut, este mai voluminos și conține o proporție importantă de azot organic, cu eliberare mai lentă. Dejecțiile de la porcine sunt frecvent lichide și au mai mult azot amoniacal, rapid disponibil, dar și mai expus pierderilor după aplicare. Gunoiul de pasăre cu așternut este, în general, mai uscat și mai concentrat în azot (N), fosfor (P) și potasiu (K). Tocmai de aceea nu trebuie tratat ca un material „slab” doar pentru că este organic. Poate furniza cantități importante de nutrienți într-o masă relativ mică, dar aportul de fosfor trebuie urmărit atent, mai ales când aplicațiile se repetă. University of Georgia Cooperative Extension (Departamentul Agricol al Universității din Georgia) documentează, pe baza a 2.903 probe de gunoi proaspăt de pui de carne, faputul că concentrații medii de 3,15% azot, 2,77% P₂O₅ și 2,33% K₂O și avertizează că stabilirea repetată a dozei exclusiv după necesarul de azot al culturii poate conduce la acumularea fosforului în sol.
Normele românești stauează limite pentru azotul din îngrășăminte chimice, care diferă după cultură și pantă: pe terenurile cu pantă de până la 12%, valorile prevăzute sunt 150 kg N/ha pentru porumb și sfeclă, 120 pentru grâu și rapiță și 100 pentru alte culturi. Aceste valori nu reprezintă o recomandare universală pentru gunoiul de grajd / fermă, ci arată de ce cultura și producția urmărită trebuie să intre în calcul înaintea începerii fertilizării organice.
Când se fertilizează cu îngrășământ organic? Momentul bun păstrează mai mult nutrient pentru cultură
Un nutrient aplicat cu mult înainte ca planta să-l folosească rămâne mai mult timp expus pierderilor. Penn State Extension recomandă apropierea aplicării de perioada în care cultura va absorbi nutrienții.
La dejecțiile porcine lichide, încorporarea sau injectarea poate limita pierderea azotului amoniacal. La gunoiul bovin și la gunoiul de pasăre cu așternut, momentul trebuie corelat cu lucrările solului, starea terenului și prognoza. Aplicarea pe un teren saturat, înghețat sau în condiții care favorizează scurgerea nu transformă o doză corectă într-o fertilizare bună. Fermierul poate avea calculele făcute și totuși să amâne intrarea dacă vremea schimbă riscul.
BAT, cele mai bune practici și tehnici disponibile, tratează aplicarea dejecțiilor zootehnice ca pe o operațiune agronomică planificată, nu ca pe simpla împrăștiere a unui material pe teren. Se iau în calcul caracteristicile și starea solului, panta, condițiile meteorologice, drenajul, apropierea de apă și necesarul de azot și fosfor al culturii. Doza și momentul aplicării trebuie adaptate acestor condiții, iar pentru materialele și terenurile pentru care tehnica este aplicabilă, încorporarea cât mai rapidă în sol contribuie la reducerea pierderilor de amoniac.
Reglementările din România interzic aplicarea în condiții precum teren saturat cu apă, înghețat sau acoperit cu zăpadă și prevăd perioade de interdicție și condiții specifice pentru protejarea apelor.
Aplicarea fertilizanților organici are și un calendar. În România, perioada de interdicție este 15 noiembrie–10 martie în zona de câmpie, 10 noiembrie–20 martie în zona de deal și 5 noiembrie–25 martie în zona de munte. În restul anului, faptul că aplicarea este permisă calendaristic nu înseamnă că orice zi este potrivită: în logica BAT, momentul se corelează cu necesarul culturii, condițiile meteorologice și starea terenului, evitând situațiile în care solul este saturat cu apă, inundat, înghețat sau acoperit cu zăpadă și ținând cont de pantă și de riscul de scurgere către ape. Scopul este ca azotul, fosforul și ceilalți nutrienți valoroși din gunoiul de fermă să rămână în sol și să poată fi folosiți de cultură, nu să fie pierduți în aer sau apă.
Unde se aplică? Un câmp nu este întotdeauna uniform
O zonă compactată, una cu textură mai ușoară și una cu istoric diferit de fertilizare nu răspund identic. Agricultura de precizie folosește hărți, GPS, senzori și date de producție pentru a separa aceste diferențe. Dar principiul rămâne valabil și fără echipamente sofisticate: parcelele cu istorii diferite nu trebuie tratate automat la fel. Uneori, cea mai bună decizie este să nu aplici materialul pe o zonă care nu are nevoie de nutrientul ce ar limita doza.
Calibrarea utilajului transformă planul în realitate
După calcul urmează o etapă banală, dar decisivă: verificarea distribuitorului. Penn State Extension subliniază că viteza tractorului, setările utilajului și lățimea de lucru determină rata efectivă de aplicare.
Pentru materialele solide, inclusiv gunoi bovin sau gunoi de pasăre cu așternut, calibrarea poate fi făcută prin cântărirea cantității distribuite pe o suprafață cunoscută. Pentru lichide se poate calcula volumul aplicat pe suprafața acoperită. Fertilizantul organic nu este, prin definiție, imprecis, ci devine imprecis atunci când compoziția, doza sau utilajul nu sunt cunoscute suficient de fermieri.
Mirosul nu spune cât fertilizant a ajuns pe teren
Fertilizarea organică are și o parte perceptibilă dincolo de marginea parcelei. Dejecțiile zootehnice sunt materiale biologice și, în timpul manipulării și după distribuirea pe teren, pot elibera temporar compuși volatili care produc mirosul specific acestei lucrări agricole. Intensitatea percepută depinde însă de numeroși factori, tipul și umiditatea materialului, temperatura, vântul, tehnica de aplicare și timpul petrecut la suprafața solului, astfel încât mirosul, singur, nu arată nici cât fertilizant a fost aplicat, nici dacă doza a fost corectă sau prea mare și nici nivelul de poluare. Într-o fertilizare corectă, acestea sunt stabilite prin analiza solului și a materialului, necesarul culturii, calculul dozei și condițiile concrete de aplicare.
Reducerea perioadei în care materialul rămâne expus la aer are, în același timp, o miză pentru fermier și pentru comunitățile din apropiere. Încorporarea cât mai rapidă în sol, acolo unde tehnica și condițiile agronomice o permit, poate diminua atât volatilizarea amoniacului, cât și durata și intensitatea mirosului. BAT recomandă tocmai gestionarea aplicării astfel încât pierderile de amoniac să fie limitate. Fermierii au un interes direct să încorporeze cât mai rapid fertilizantul organic în sol, acolo unde tehnica și condițiile agronomice permit, pentru că azotul care se volatilizează sub formă de amoniac este azot pierdut înainte de a putea fi folosit de cultură. Încorporarea rapidă limitează contactul materialului cu aerul și poate reduce simultan pierderile de amoniac, durata și intensitatea mirosului. Este și logica celor mai bune tehnici disponibile (BAT), care tratează aplicarea dejecțiilor ca pe o operațiune agronomică planificată și urmăresc păstrarea unei cantități cât mai mari de nutrient în circuitul productiv.
Dincolo de intervalul limitat de disconfort olfactiv care poate apărea în proximitatea terenurilor fertilizate, miza acestei lucrări se vede pe termen mult mai lung: nutrienții păstrați în sol susțin dezvoltarea normală a plantelor, formarea producției și atingerea parametrilor de calitate urmăriți pentru culturile care devin ulterior alimente sau materii prime pentru furaje. Iar atunci când o parte din azotul, fosforul și potasiul necesare culturilor provine din resurse existente deja în agricultură, fermierul poate reduce cantitatea de fertilizanți cumpărați și expunerea la volatilitatea prețurilor acestora. Pentru consumator, beneficiul este astfel dublu: un lanț alimentar capabil să producă constant materii prime cu parametrii de calitate urmăriți și o presiune mai mică a costului fertilizanților asupra costului de producție și, implicit, asupra prețului hranei.
Întrebări din fermă:
Pot folosi aceeași doză pe toate parcelele? Nu automat. Cultura, producția urmărită, istoricul fertilizării, caracteristicile solului și nutrienții deja disponibili pot diferi de la o parcelă la alta. Doza corectă pornește de la necesarul culturii și ceea ce poate furniza deja solul, nu de la cantitatea de fertilizant pe care ferma o are disponibilă.
Ce este particular la gunoiul de pasăre cu așternut? Este relativ uscat și concentrat în azot, fosfor și potasiu, astfel încât poate furniza o cantitate importantă de nutrienți într-o masă mai mică decât materialele foarte diluate. Tocmai concentrația sa face însă importantă analiza înainte de aplicare și urmărirea atentă a fosforului atunci când fertilizarea se repetă.
Contează calibrarea utilajului? Da, pentru că transformă calculul agronomic în doză reală pe teren. Viteza tractorului, setările distribuitorului și lățimea de lucru determină cantitatea efectiv aplicată pe hectar; fără calibrare, chiar și un plan corect poate ajunge să însemne prea mult sau prea puțin fertilizant.
Mirosul arată dacă fertilizarea a fost făcută greșit sau dacă s-a aplicat prea mult? Nu. Fertilizanții organici sunt materiale biologice și pot elibera temporar compuși volatili inclusiv în timpul unei aplicări corecte. Intensitatea mirosului depinde de material, vreme, vânt și tehnica de aplicare și nu măsoară, singură, nici doza aplicată, nici nivelul de poluare.
Disconfortul olfactiv este limitat spațial și în timp? Da deoarece este asociat perioadei de manipulare și aplicare și se diminuează pe măsură ce materialul este încorporat, compușii volatili se dispersează și condițiile meteorologice se schimbă. Durata nu este însă identică de la o aplicare la alta, motiv pentru care tehnica folosită și condițiile din teren contează la fel de mult ca materialul aplicat.
Resurse:
https://extension.psu.edu/manure-spreader-calibration
https://fieldreport.caes.uga.edu/publications/B1270/poultry-litter-sampling/
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/308341
