Rădăcinoasele, precum morcovii, sfecla roșie, păstârnacul, pătrunjelul și țelina, se păstrează peste iarnă la frig apropiat de zero și la umiditate mare, aproape de saturație. În aceste condiții respirația lor încetinește, iar rădăcinile nu se deshidratează. Un beci răcoros sau o ladă cu nisip ușor umed le păstrează ferme câteva luni, în timp ce în cămara caldă și uscată se zbârcesc în câteva săptămâni.
Ce condiții au nevoie rădăcinoasele în timpul păstrării?
Rădăcinoasele au nevoie de o temperatură de 0–4 °C și de o umiditate relativă a aerului de 90–95%. Sub zero, rădăcinile îngheață și devin moi după dezghețare; peste 5–6 °C încep să încolțească și să piardă zaharuri.
| Legumă | Temperatură | Durată orientativă de păstrare |
|---|---|---|
| Morcov | 0–2 °C | 4–6 luni |
| Sfeclă roșie | 0–2 °C | 3–5 luni |
| Păstârnac, pătrunjel rădăcină | 0–2 °C | 3–5 luni |
| Țelină rădăcină | 0–2 °C | 3–5 luni |
| Ridiche de iarnă | 0–2 °C | 2–4 luni |
Duratele sunt valabile pentru rădăcini sănătoase, recoltate la maturitate. Un beci cu temperatura de 4–6 °C le păstrează mai puțin, dar suficient pentru consumul până la sfârșitul iernii.
Cum se pregătesc rădăcinoasele după recoltare?
Rădăcinoasele se pregătesc pentru păstrare prin recoltare pe vreme uscată, scuturarea pământului și tăierea frunzelor la 1–2 cm deasupra coletului. Frunzele lăsate pe rădăcină consumă apă din ea și grăbesc ofilirea.
- Rădăcinile nu se spală; pământul uscat se scutură ușor.
- Vârful rădăcinii nu se taie, pentru că orice rană este o poartă pentru putregai.
- Exemplarele lovite, crăpate, mușcate de dăunători sau ramificate se consumă primele.
- Țelinei i se scurtează rădăcinile laterale, iar frunzele se taie, lăsând mugurele central.
- Înainte de depozitare, recolta stă una-două zile la umbră și la răcoare, ca să se zvânte.
Recoltarea se face înaintea gerurilor puternice, deși morcovul și păstârnacul suportă bine brumele ușoare, care le cresc chiar dulceața.
Cum se păstrează rădăcinoasele în lăzi cu nisip?
Rădăcinoasele se păstrează în lăzi cu nisip așezându-le în straturi, fără să se atingă între ele, și acoperind fiecare strat cu nisip curat, ușor umezit. Nisipul menține umiditatea în jurul rădăcinilor și împiedică răspândirea putregaiului de la o rădăcină la alta.
- Pe fundul lăzii se pune un strat de 3–5 cm de nisip.
- Rădăcinile se așază culcat sau cu coletul în sus, la 1–2 cm una de alta.
- Se acoperă cu nisip, apoi urmează un nou strat de rădăcini.
- Stratul de sus de nisip are 5 cm și ține rădăcinile la întuneric.
Nisipul trebuie să fie umed doar cât să nu curgă printre degete; cel ud favorizează mucegaiul. În locul nisipului se poate folosi rumeguș de lemn netratat sau turbă, cu același principiu.
Ce alte metode de păstrare există fără beci?
Fără beci, rădăcinoasele se pot păstra în pământ, în șanțuri sau în silozuri de grădină, acoperite cu paie și pământ. Pentru cantități mici, lăzile cu nisip pot sta într-un garaj sau o cămară neîncălzită, cu condiția să nu îngheațe.
Morcovii și păstârnacul pot rămâne chiar în rândul din grădină, acoperiți cu un strat gros de paie sau frunze, și se scot pe măsura nevoii, în zilele fără îngheț. Metoda funcționează în zonele cu ierni moderate și pe soluri bine drenate. Pentru culturile care urmează în anul viitor, ideile din ghidul despre cultivarea legumelor în câmp deschis ajută la alegerea soiurilor bune de păstrare.
Lângă ce nu se țin rădăcinoasele în beci?
Rădăcinoasele nu se țin lângă mere, pere și alte fructe care eliberează etilenă, pentru că acest gaz dă morcovilor un gust amar. Separarea lor în colțuri diferite ale beciului sau în încăperi diferite rezolvă problema.
Beciul se aerisește în zilele reci și uscate și se verifică lunar pentru rădăcini moi sau mucegăite, care se scot imediat. Regulile generale ale unui spațiu de depozitare sănătos sunt prezentate în articolul despre depozitarea recoltei și în cel despre depozitarea corectă a producției agricole.
