O pajiște rărită nu trebuie neapărat desființată și semănată din nou. Supraînsămânțarea aduce sămânță nouă în covorul existent, fără arat complet, și se desfășoară în trei timpi: evaluarea degradării și alegerea metodei, semănatul propriu-zis cu un amestec potrivit, apoi câțiva ani de exploatare în care pajiștea își recapătă densitatea și valoarea furajeră.
Crescătorii de animale care lucrează cu pășuni și fânețe vechi cunosc semnele: iarba se rărește, animalele ocolesc porțiuni întregi, fânul iese puțin și aspru. ALDEMO TQM, firmă din Oradea care vinde semințe pentru culturi verzi și amestecuri furajere, are în ofertă un amestec de iarbă destinat acestei situații. Etapele de mai jos urmează logica lucrării, de la prima plimbare prin pajiște până la anii de după semănat.
Înainte: cum se recunoaște o pajiște degradată
Trei semne se văd cu ochiul liber. Covorul vegetal este rărit, cu goluri de pământ între tufe. Buruienile invazive au ocupat locul ierburilor valoroase. Furajul obținut este slab, cantitativ și calitativ, lucru pe care animalele îl arată primele, prin ce lasă nepăscut.
O evaluare simplă se face mergând pe diagonalele parcelei și notând, din loc în loc, cât din suprafață este acoperit de ierburi bune, cât de buruieni și cât a rămas gol. Amestecul de supraînsămânțare prezentat pe site-ul firmei vizează pajiștile cu un grad de degradare de 40–60%. Pentru parcelele aflate în afara acestui interval, în sus sau în jos, decizia se discută cu un specialist, fiindcă soluția potrivită poate fi alta.
Înainte: supraînsămânțare sau înființare completă
A doua decizie privește metoda. Înființarea completă presupune desființarea pajiștii vechi, arat și semănat pe teren curat. Supraînsămânțarea păstrează ce există și completează golurile. Ea se alege mai ales pe terenurile unde nu se poate ara complet: pante, soluri subțiri, parcele cu pietre sau locuri în care întoarcerea brazdei ar expune solul la eroziune.
Mai este un argument, de natură practică. Structura solului, construită în timp de rădăcini și de viața din sol, rămâne în mare parte neatinsă, iar pajiștea nu trebuie scoasă complet din folosință pe durata refacerii.
În timpul: ce se seamănă și în ce cantitate
Norma indicată pentru amestecul firmei este de 30–35 kg/ha. Compoziția este formată din raigrasuri și un hibrid apropiat lor:
- Lolium perenne 4N, 35%, din trei varietăți;
- Lolium perenne 2N, 15%;
- Lolium hybridum, 15%;
- Lolium multiflorum 4N, 15%;
- Lolium westerwoldicum 4N, 10%;
- festulolium, 10%.
Alegerea nu este întâmplătoare. Într-o pajiște existentă, sămânța nouă pornește cu un handicap: plantele vechi au deja rădăcini și îi iau lumina și apa. De aceea speciile din amestec au fost selectate pentru germinare rapidă și pentru capacitate mare de regenerare. La acestea se adaugă valoarea nutritivă, toleranța la călcare și la cosire repetată, două însușiri fără de care o pășune folosită zilnic de animale nu rezistă. Odată instalate, ierburile dese fac concurență buruienilor și le restrâng treptat spațiul.
Prezența mai multor tipuri de raigras are și ea un rost. Formele cu creștere rapidă și viață scurtă acoperă golurile în primul sezon, iar raigrasul peren, care formează jumătate din amestec, preia treptat locul în anii următori. Festulolium, hibrid între păiuș și raigras, adaugă rezistență la secetă.
În timpul: ce nu scrie pe pagina de produs
Pagina amestecului nu precizează momentul exact al semănatului și nici lucrările pregătitoare. Sunt tocmai detaliile care diferă de la o zonă la alta, în funcție de umiditate, de altitudine și de starea covorului vechi. Pentru ele se cere recomandarea furnizorului, înainte de comandă. ALDEMO TQM oferă consultanță tehnică privind semănatul și întreținerea, iar o discuție purtată cu datele parcelei în față, adică suprafață, pantă, grad de degradare și mod de folosire, scutește crescătorul de improvizații.
Câteva lucruri țin totuși de logica oricărei supraînsămânțări: sămânța are nevoie de contact cu solul și de umiditate la răsărire, iar plantele tinere suportă greu călcarea și pășunatul timpuriu. Cum se asigură aceste condiții pe o parcelă anume rămâne de stabilit cu specialistul.
După: la ce se poate aștepta crescătorul în anii următori
Potrivit paginii de produs, pajiștea supraînsămânțată se exploatează 3–4 ani și dă furaj încă din primul an. Structura solului se păstrează, tocmai fiindcă nu s-a arat complet. Cifrele sunt orientări ale furnizorului; evoluția reală depinde de ploi, de încărcătura de animale și de felul în care se alternează pășunatul cu perioadele de refacere.
La capătul acestui interval, starea covorului se evaluează din nou, iar lucrarea se poate relua. Privită așa, supraînsămânțarea nu este o reparație făcută o singură dată, ci o lucrare de întreținere care revine periodic în planul fermei, la fel ca fertilizarea sau curățarea de mușuroaie.
Variante: pajiște temporară pe arabil și fânețe bogate în proteină
Același amestec se poate semăna și pe teren arabil, ca pajiște temporară de 3–4 ani inclusă în rotația furajeră. Pentru o fermă cu bovine sau ovine, varianta aduce furaj aproape de grajd, iar după desființare terenul reintră în rotația de câmp.
Amestecul descris aici conține doar ierburi. Crescătorii care urmăresc fânețe bogate în proteină găsesc pe același site amestecuri extraproteice, cu trifoi roșu și trifoi suedez sau cu lucernă, în care leguminoasele ridică valoarea furajului și aduc azot în sol. Compoziția completă și recomandările de folosire pentru lucrarea discutată în acest articol se găsesc pe pagina dedicată, unde este prezentat amestecul de iarbă pentru supraînsămânțarea pășunilor și fânețelor.
Trei întrebări de lămurit înainte de a comanda sămânța
Cât din pajiște este cu adevărat degradat? Se poate ara sau terenul impune supraînsămânțarea? Cum va fi folosită pajiștea după semănat: prin pășunat, prin cosire sau mixt? Cu aceste răspunsuri, crescătorul poate cere o recomandare precisă, iar echipa ALDEMO TQM poate spune dacă amestecul standard se potrivește ori dacă este nevoie de o formulă personalizată, adaptată solului și zonei.
Rezultatul nu vine peste noapte și nu depinde doar de sămânță. O pajiște refăcută cere răbdare în primul sezon și o exploatare cumpătată după aceea, altfel covorul nou ajunge în câțiva ani în starea celui vechi. Sămânța bună deschide drumul, iar felul în care sunt conduse animalele pe parcelă hotărăște cât ține efectul.
