În prag de sărbătoare, atelier de pictură pe sticlă, spre bucuria celor mici și celor mari!!!
Totul la Grădinița cu program normal din comuna Izvoarele, loclacelabinecuvântat cu meșteri neîntrecuți, datini bine păstrate și oameni gospdari ce țin sufleul satului viu.
Și… iată, iată ce dar minunat făcut copiilor, prin ce mai profundă lecție, am zice… UN ALT FEL DE COLIND: icoane pe sticlă, un meșteșug legendar…
Cât de inspirat!!! Ce copii și ce… meșteră plină de har: Măriuca Ciripoiu!
***
Potrivit lui Horia Bernea ,“icoana ţărănească este o categorie generică ce ascunde o multitudine de influenţe, expresii şi stiluri asimilate, trăite şi aşezate pe suprafaţa de lemn, sticlă, pânză sau piatră, în diferite zone şi diferite momente ale istoriei ţăranului (oare când începe istoria ţăranului?!…) cu un duh aparte, unic şi inconfundabil prin directitatea sa.”
Despre istoria acestei vechi arte, care a născut la Sibiu,mai importante centre de icoane pe sticlă din România şi poate, chiar, din Europa, am stat de vorbă cu Pro dr Ilie Moise-catedra de Folclor şi Etnologi din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” Sibiu.
„A fost odată”
„Primul centru icoane pe sticlă la noi s-a dezvoltat în jurul mănăstirii Nicula, de lângă Gherla. Povestea a început pe la 1699, când o icoană a Maicii Domnului de acolo a lăcrimat. Şi a fost un fenomen, căci a lăcrimat icoana câteva luni bune, şi vestea s-a dus. Până şi împărăteasa Maria Tereza şi-a trimis emisari să vadă cu ochii lor minunea. Ei bine, de atunci încolo, oamenii au făcut pelerinaje la mănăstire şi au venit cu miile, cu sutele de mii să vadă icoana. Dar cum nu voiau să plece cu mâna goală, ci măcar cu o copie a icoanei făcătoare de minuni…ţăranilor din împrejurimi le-a venit ideea copierii icoanei. Pe sticlă. Încet, încet, acolo, a apărut o sumedenie de iconari. Şi cum se totînmulţeau, au început cumva să… migreze. Unde?- spre sudul Ardealului, pe lângă munţi, pe unde erau glăjării („strămoaşele” fabricilor de sticlă): în Scheii Braşovului, la Făgăraş, Arpaşul de Sus (Sibiu). Apoi şi la Cârţişoara, pe lângă celebra glăjărie de la Porumbacu”.
Articolul Un alt fel de colind, din inimile si mainile copiilor din Izvoarele apare prima dată în Primar in Prahova.
