Asemenea activitate umple inimile tuturor!
Încondeierea ouălor reprezintă un obicei străvechi în tradiția românească, iar cei mici au posibilitatea de a cunoaște această taină prin intermediul atelierelor desfășurate an de an deCentrul Județean pentru Cultură Prahova. În fond, asta e menireade căpătâi a intituției și-i bine că își asumă rolul, că instituie TRADIȚIE tocmai din păstrarea și promovarea tezaurului moștenit!
Astăzi, copiii s-au familiarizat cu fascinanta tehnică a încondeierii, iar cu ajutorul condeiului au trasat pe ou motivele specifice zonei Prahova: frunza de stejar, floarea Paștelui, creasta cocoșului, rădașca etc.
Felicitări participanților pentru creativitate și entuziasm!
Este nespus de mult nevoie de astfel de inițiative.
*** Conform tradiției oul este considerat un simbol primordial, iar vopsirea acestuia în rosu îl incarcă cu semnificații profunde legate de Învierea Lui Hristos. Pentru a-și manifesta bucuria acestui Praznic, dar și smerenia și respectul, creștinii încondeiază oul cu simboluri, semne sacre, motive populare și motive florale, care, la rândul lor, transmit o simbolistică anume.
Pentru a realiza acest element de cultură spirituală specific romanească este utilizată ceara și culori vegetale obținute dupa retete străvechi. De exemplu, culoarea roșie poate fi obținută din frunze, flori și coajă de măr dulce sau coajă de măceș, ori din sfeclă sau ceapă roșie, galbenul din coji de ceapă albă sau din coajă de măr padureț, iar verdele din frunze de nuc.
Unealta folosită pentru încondeierea ouălor se numește chișiță și este realizată dintr-un bețisor de lemn cu o pâlnie minusculă din alamă la un capăt, prin care trece un fir de păr de porc. Tehnica folosită este una moștenită din străbuni și păstrată până astăzi de către femeile din satul tradițional.
*** DEMN DE LUAT ÎN SEAMĂ: Vechimea obiceiului poate fi… numai bănuită. Bătrânii îşi amintesc că străbunii lor vorbeau de practici de fertilizare săvârşite de tinere perechi care îngropau (la satul vracilor sau chiar al părinţilor şi bunicilor) „ouă desenate” la marginea câmpului, în noaptea de Înviere, ceea ce duce originea obiceiului în vremuri precreştine. Faptul pare a fi demonstrată şi de perpetuarea unui model numit „cireşica”- aproape identic cu „vârtelniţa” ăntâlnită în motivele ceramicii de Cucuteni sau a motivului numit „cărarea rătăcită” (o spirală volută, desfăşurată pe toată suprafaţa oului)- motiv ce este o formă originală de reprezentare a… Căii Lactee- numită de vechii oieri Cărarea Ciobanului. (preluare din cursurile de folclor ale dlui prof Gheorghe Boldureanu, Universitatea de Vest- Timişoara)
# „„Omul e ca oul”. Iată exprimată, cât se poate de concis, perisabilitatea vieţii materiale a omului. Pe de altă parte, pe vremuri, se mai putea auzi şi urarea „Frumos si sănătos ca un ou roşu de Paşti”, urare care ne arată statutul special al oului. De altfel, etnologii au convenit că trei sunt marile arhetipuri ale creaţiei: lutul, aluatul şi …oul. Simbol al începutului tuturor lucrurilor, al originii şi regăsirii vieţii, oul apare în multe mitologii ale lumii ca un ou primordial, sursă a tot şi a toate; asociat adesea cu soarele, primele culori în care a fost „îmbrăcat” fiind galbenul (soarele pe boltă) şi roşul (astrul zilei la răsărit şi la apus). O altă interpretare susţine că simbolismul cojilor face referire la pământ; astfel a fost posibilă apariţia multor legende care spun, în esenţă, că oul e mormântul Domnului Iisus Hristos.
Articolul Incondeiatul oualor- taine deslusite copiilor la initiativa Centrului Judetean pentru Cultura Prahova a aparut prima data pe Prahova Business – Despre afaceri. Zi de zi – Primul cotidian online de afaceri din Prahova.